de Petruta Ionescu
Roata alunecă pe asfalt
Iar el e gri, încins şi sfârâie.
Orizontul se uneşte în depărtare cu cerul,
Iar el e albastru şi face senin cu ochiul.
Gândul se înfige în creier,
Iar el e plin de mine si de tine şi geme.
Palma e moale şi dezmiarda şi se face una cu pielea,
Iar ea e fierbinte şi cere.
Cere şi se predă fericită ca şi trupurile,
Iar ele, ele ştiu şi simt acum, acum daaaa, ceea ce inima şi gândul
Par să fi ghicit mai demult, ca şi copilul încă neconceput.
Al meu şi al tău.
Bucuresti, 5-7 sept. 2009
Roata alunecă pe asfalt
Iar el e gri, încins şi sfârâie.
Orizontul se uneşte în depărtare cu cerul,
Iar el e albastru şi face senin cu ochiul.
Gândul se înfige în creier,
Iar el e plin de mine si de tine şi geme.
Palma e moale şi dezmiarda şi se face una cu pielea,
Iar ea e fierbinte şi cere.
Cere şi se predă fericită ca şi trupurile,
Iar ele, ele ştiu şi simt acum, acum daaaa, ceea ce inima şi gândul
Par să fi ghicit mai demult, ca şi copilul încă neconceput.
Al meu şi al tău.
Bucuresti, 5-7 sept. 2009
Comentarii
Trimiteți un comentariu