Dominoul alegerilor

de P. Ionescu

   O alegere seamănă, într-un fel, cu un punct de pornire/plecare. Dacă, în cel mai nefericit caz, decizia alegerii tale aparţine, fie şi parţial, altcuiva, e ca şi cum ai fi… obligat/constrâns practic să… construieşti ceva pe o temelie şubredă. De care nu eşti sigur (cât va rezista), de care ajungi să te temi, din diverse motive - (în special) că se poate prăbuşi în orice moment. Ca un castel de nisip, de altfel frumos - în bătaia vântului sau erodat de forţa valurilor.  

 

(foto: Google)

   Luând cu ea, probabil, ceea ce-ţi doreai mai mult, şi n-ai conştientizat la timp ori n-ai avut curajul să împlineşti (chiar şi) de unul singur. Cu orice risc.

  Tocmai de aceea, cel mai bine/indicat este ca alegerile (cele mai) importante, cele care ne definesc, să ne aparţină (dacă ţinem cu adevărat la ele şi la dorinţele/(obiectivele) noastre… ) în exclusivitate. Asumându-ne, în cunoştinţă de cauză, şi tot ce poate/ va decurge de aici.

  În spiritul celor spuse, o să îmi permit să închei cu o cugetare, bazată în primul rând pe... experienţa de viaţă(care poate fi, nu-i aşa, a fiecăruia):

   E mai bine să renunţi, poate, pe parcurs, la anumite alegeri, decât să nu (mai) faci nici una. (P. Ionescu)

Bucureşti, 24-25 feb. 2015, 11:17 AM – 

... 

   P.S.: Şi ca să ne şi amuzăm puţin, după o zi (sau 2 :) ) în care mulţi au ales să facă (iar) paradă, mai mult de dragul marketingului sau ca să se înscrie în... trend, decât al constanţei/constantei sentimentelor, iată ce se susţine: Matematicienii au găsit formula iubirii eterne.

   Judecaţi şi singuri dacă... dragostea poate fi „decodificată” şi în acest mod. În loc să fie trăită/savurată... pur şi simplu ;) . Cel mai adesea cu discreţia(faţă de... restul lumii ;)) pe care o presupune profunzimea.




...

sursa: http://jurnalul.ro/

...