«Nu, nu iubirile trec, ci noi prin viaţă, iar ele ne... petrec prin ea, şi invers. Lăsând urme . Fiecare cum se pricepe.»(P. Ionescu) Bucureşti, 5 03 2015, 21:00 – P.S.: Da, prea adesea, oamenii se lasă acaparaţi, nu-i aşa, aproape simbiotic de un trecut insaţiabil( mai mult sau mai puţin recent, împlinit etc.), părându-li-se, poate, că aşa vor reuşi să ţină timpul în loc… Fără să (mai) sesizeze o mare calitate a prezentului : aceea că el ar fi chiar încântat să-l recompui/să-i (re)aranjezi «piesele» ori de câte ori simţi/intuieşti/presupui sau, şi mai bine - hotărăşti că e nevoie. (foto:Google) Dacă şi tu ai fi dispus să faci asta... P.S.2: Nu trăim, până la urmă, (într-)un prezent... continuu , pe care unii îl proiectează(mai des) în trecut, iar alţii(doar) în viitor? Şi atunci, nu (vi se) pare că lipseşte... tocmai „pies...