Pe pont(uri)/(En) pointe(du pied)

de/par P. Ionescu

O tânără e nerăbdătoare să-şi întrebe amica:

- Relaţia asta merge bine, nu?

O pauză scurtă, ca o ploaie pe care o aştepţi de mult, dar care varsă doar câteva picături (foto:Google)

(asemenea vecinei pistruiate şi cu urechea ciulită, care tocmai îşi udă florile ;)), după care vine şi replica:

- Da, dar nu cu un bărbat care... 
Cealaltă o îndeamnă din priviri să continuie, refuzând să renunţe tocmai acum. Dar pauza se prelungeşte până când urechile încep să-i pocnească, iar bietele flori suferă şi ele, de sete.
- Se regăseşte... Sau se pierde, nu ştiu, într-una şi aceeaşi femeie, i se pare în cele din urmă că aude, exact în secunda în care amica ei dă din mână neglijent, sunetul cursiv şi familiar al cafelei turnate în ceşti(cu excepţia câtorva stropi dezorientaţi ;) ) grăbindu-se să le sară în ajutor. 
Undeva, în dreapta, vântul umflă perdeaua, şi ţigara se stinge.   

Din alt ciclu „Paroles, paroles” 

... 

Bucureşti, val de august – 

...