Romanţă fără muzică Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată -E-adevărat ; Dar cât ne vom iubi Nici noi nu ştim, Nici lumea nu va şti... Şi nu va şti-o, poate, niciodată.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'datăManon Lescaut iubi pe Des Grieux, Într-un amurg de toamnă, orchestratăÎn violet, În alb, În roz Şi-n bleu. Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul În care Nimfele de marmură privesc, Cu ochii-ntrebători, către peluza Pe care-un Zeu îşi pregăteşte arcul, Să-şi bată joc de cei ce-l ocolesc... Şi ne-am iubit!... Ţi-aduci aminte? ...Bluza -Ah!... Bluza ta pe sânu-ţi decoltat Părea un peplum de mătase, sfâşiat Pe sânul unei Venere ce moare! ...Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie, Că statuile albe ne-au privit Cu ochi geloşi, Iar zeul a-mpietrit În mână cu-o săgeată-otrăvitoare! ...Şi ne-am iubit, Şi-azi toată lumea ştie Că ne iubim... Dar cât ne vom iubi Nici noi nu ştim, Nici lumea nu va şti!... Ion Minulescu ........ Oare de ce e barbatul primul care...
Comentarii
Trimiteți un comentariu