de P. Ionescu O alegere seamănă, într-un fel, cu un punct de pornire/plecare. Dacă, în cel mai nefericit caz, decizia alegerii tale aparţine, fie şi parţial, altcuiva, e ca şi cum ai fi… obligat/constrâns practic să… construieşti ceva pe o temelie şubredă. De care nu eşti sigur (cât va rezista), de care ajungi să te temi, din diverse motive - (în special) că se poate prăbuşi în orice moment. Ca un castel de nisip, de altfel frumos - în bătaia vântului sau erodat de forţa valurilor. (foto: Google) Luând cu ea, probabil, ceea ce-ţi doreai mai mult, şi n-ai conştientizat la timp ori n-ai avut curajul să împlineşti (chiar şi) de unul singur. Cu orice risc. Tocmai de aceea, cel mai bine/indicat este ca alegerile (cele mai) importante, cele care ne definesc, să ne aparţină ( dacă ţinem cu adevărat la ele şi la dorinţele/(obiectivele) noastre… ) în exclusivitate. Asumându-ne, în cunoştinţă de cauză, şi tot ce poate / va decur...